Menu
ArticolBanner2

Obligația legală de întreținere

de Avocat Alexandra Radu

Familia are nevoie de o protecție în ceea ce privește toate tipurile de raporturi existente între membrii acesteia, legislația română reglementând și dispoziții care stabilesc reguli privitoare la relațiile patrimoniale. Dispozițiile legale privind obligația de întreținere oferă o reglementare cu privire la conduita ce trebuie adoptată cu privire la un anumit membru de familie.

Scopul și justificarea dispozițiilor privitoare la obligația legală de întreținere este unul de protecție și ocrotire a persoanelor care, datorită unul motiv obiectiv și temeinic justificat, se află în incapacitate de a se susține financiar. Așadar, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Legea stabilește sfera persoanelor între care există obligația legală de întreținere și prevede în mod expres condițiile în care această obligație se datorează, se primește, se modifică sau încetează. Obligația legală de întreținere este o sarcină stabilită de lege între anumite categorii de persoane, scopul fiind cel de a asigura la nevoie existența acestora, izvorând fie din rudenie, fie din relații ce sunt asimilate unor legături de rudenie.

1. Cine este îndreptăți să primească întreținere?

Persoana care este îndreptățită la întreținere se numește creditorul întreținerii, iar conform art. 524 C. civ., este persoana care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale, condițiile fiind necesar a fi îndeplinite cumulativ. Așadar, nu este suficient ca o persoană să nu se poată întreține din munca sa pentru a beneficia de întreținere, atât timp cât deține în patrimoniu bunuri care pot fi valorificate.

Dacă o persoană nu se poate întreține din muncă înseamnă că se află într-o incapacitate de a presta muncă, datorată fie de minoritate, de o imposibilitate fizică, de vârstă sau de alte împrejurări justificate. De remarcat este că persoanele care sunt apte de muncă, însă aleg să nu munceacă, nu au dreptul la întreținere, pasivitatea acestora dând naștere unei rele-credințe ce nu este compatibilă cu acordarea întreținerii.

Atunci când instanta de judecată trebuie să analizeze conceptul de muncă, se va raporta la orice activitate care este aducătoare de venituri, indiferent dacă aceste venituri izvorăsc dintr-un contract individual de muncă sau nu, iar atunci când este discutat conceptul de bunuri, se va raporta la bunurile mobile sau imobile care fac parte din patrimoniul persoanei îndreptățite la întreținere.

2. Cine este obligat să ofere întreținere?

Condițiile generale în funcție de care o persoană poate fi obligată la întreținere sunt stabilite de art. 527 C. civ. Astfel, ca o persoană să fie obligată la întreținere, aceasta trebuie să dispună de mijloacele materiale necesare sau să aibă posibilitatea să dobândească aceste mijloace.

De menționat este că posibilitatea de a munci a persoanei obligate la întreținere este asimilată existenței mijloacelor materiale necesare pentru a oferi întreținere. Mai exact, o persoană obligată la întreținere (debitorul întreținerii), care este aptă să muncească, însă a ales să nu producă venituri, va fi oricum obligată să presteze întreținere, având în vedere că a ales cu rea-credință să nu producă venituri.

Mijloacele materiale de care dispune sau ar putea dispune persoana obligată la întreținere înclud atât veniturile, cât și bunurile care, prin valorificare, ar conduce la acordarea unei întrețineri.

3. Între cine există obligația legală de întreținere?

Obligația legală de întreținere există între următoarele persoane:

  1. Între soț și soție;
  2. Între rudele în linie dreaptă;
  3. Între frați și surori;
  4. Între persoanele legate prin adopție;
  5. Între foștii soți;
  6. Între alte persoane prevăzute expres de lege;

Obligația legală de întreținere între soți

Obligația legală între soți reprezintă o îndatorire reciprocă, întemeiată pe căsătorie, fiecare dintre aceștia având obligația de a-i asigura celuilalt cele necesare existenței. În timpul căsătoriei, soții se pot regăsi în mai multe situații, respectiv fie sunt despărțiți în fapt, fie coabitează, se află în proces de divorț, cazuri care însă nu determină stingerea obligației de întreținere între aceștia.

Indiferent de situația în care se găsesc soții, pentru ca instanța de judecată să dispună obligarea unuia la plata unei pensii de întreținere pentru celălalt este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: cel care dorește întreținere să se afle în nevoie, să nu se facă vinovat față de celălalt de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri și cel care ar fi obligat la întreținere să dețină mijloacele necesare pentru a o plăti sau să aibă posibilitatea pe viitor de a avea mijloacele necesare.

Soțul care, deși nu se află în incapacitate de muncă și se regăsește într-o situație în care nu are capacitatea de a genera venituri poate beneficia de pensie de întreținere. Cu titlu de exemplu indicăm situația în care prezența unuia dintre soți este necesară pentru copilul sau ruda care trebuie îngrijit. În principiu, în această situație ar fi permisă obligarea la întreținere doar dacă imposibilitatea de a munci se datorează necesității de a îngriji permanent copiii sau alte rude aflate în nevoie, fiind necesară prezența constantă a soțului creditor. Totuși, instanța de judecată este suverană în privința acordării sau nu a pensiei de întreținere, fiind necesar să fie analizate temeinic toate probele și motivele imposibilității de a munci.

Mijloacele necesare de a plăti pensia de întreținere sau posibilitatea ca pe viitor să existe astfel de mijloace trebuie să fie caracterizate de continuitate, iar bunurile care ar putea fi valorificate să nu facă parte din categoria celor absolut necesare pentru existența normală a debitorului. Așadar, atunci când instanța de judecată va analiza mijloacele necesare ale debitorului obligației de întreținere va observa dacă există rate bancare, taxe și impozite ce trebuie plătite, alte obligații de întreținere, scopul fiind cel de a menține un echilibru de trai al soțului ce ar urma să ofere întreținere.

Obligația legală de întreținere între foștii soți

De dreptul la întreținere se bucură și foștii soți, această obligație având la bază reguli generale de conviețuire socială, acestea statuând ca persoanele care au fost legate prin căsătorie să își acorde, în anumite situații, sprijin material sau moral.

Pentru a exista această obligație trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:

  1. Fostul soț să se găsească în nevoie din cauza unei incapacități de a munci;
  2. Incapacitatea de muncă să fi apărut înainte de încheierea căsătoriei sau pe parcursul acesteia;
  3. Fostul soț care ar fi putut beneficia de întreținere să nu se fi căsătorit;
  4. Fostul soț care ar trebui să ofere întreținere să dispună de mijloacele materiale necesare sau posibilitatea de a le obține;

Obligația legală de întreținere între părinți și copii

Tatăl și mama sunt obligați, în mod solidar, să dea întreținere copilului minor sau până în vârsta de 26 ani, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Mai mult, copilul devenit major beneficiază de pensie de întreținere până la vârsta de 26 ani doar dacă se află în continuarea studiilor.

Referitor la copilul care poate beneficia de pensia de întreținere, nu contează dacă aceasta a rezultat din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopție. Un aspect important este dat de faptul că minorul care cere întreținere de la părinți este considerat a fi în nevoie doar dacă nu se poate întreține din munca sa, deși deține bunuri. Prin urmare, în situația în care minorul are venituri proprii suficiente, părinții sunt scutiți de obligația de a acorda întreținere.

În ceea ce privește copilul major, acesta are dreptul să primească întreținere de la părinți pe durata studiilor, până la vârsta de 26 ani, indiferent dacă urmează cursurile unei instituții de stat, instituții private, indiferent de rezultatele obținute sau dacă frecventarea cursurilor este sau nu obligatorie.

Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care o datorează, aceasta fiind datorată de la data introducerii cererii de chemare în judecată la instanța de judecată. De menționat este faptul că părintele nu poate renunța la pensia de întreținere cuvenită copilului, deoarece nu este un drept al părintelui, ci al copilului. Conform legii, beneficiarul întreținerii este copilul, iar acest drept există independent de voința părinților.

4. Cuantumul obligației de întreținere

Cuantumul obligației se determină în funcție de nevoia celui care cere întreținere și mijloacele celui care oferă întreținere.

Așadar, atunci când se analizează mijloacele celui care oferă întreținere, adică mijloacele debitorului obligației de întreținere, vor fi avute în vedere mijloacele sau posibilitatea de a dobândi mijloace pentru întreținere, ținându-se seama de veniturile și bunurile acestuia. De menționat este faptul că stabilirea și executarea obligației de întreținere nu pot fi determinate de diligențele debitorului în găsirea unui loc de muncă sau în prestarea ocazională a unor servicii aducătoare venituri. Atât timp cât debitorul obligației de întreținere este apt să muncească, el nu va fi exonerat de obligația de a întreține.

Regula generală în ceea ce privește cuantumul întreținerii este că aceasta nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat, iar atunci când întreținerea este datorată de părinți copilului, aceasta se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii. De menționat este că pensia de întreținere datorată copilului se va stabili în funcție de starea de nevoie a acestuia, iar nu a părintelui care se îngrijește și locuiește împreună cu acesta.

Sume indicate mai sus nu sunt fixe, ci maximale și indică nivelul până la care poate ajunge cuantumul pensiei de întreținere ce este datorată. De asemenea, instanța de judecată poate stabili cuantumul pensiei de întreținere sub limita maximă prevăzută de lege, dacă nevoile creditorului pot fi satisfăcute cu suma de bani stabilită (de ex: copilul are venituri proprii, o parte din cheltuieli sunt suportate de școală sau celălalt părinte are posibilități financiare mai mari de a asigura întreținere).

5. Modificarea cuantumului pensiei de întreținere

Pensia de întreținere are un caracter variabil, acesta fiind de natura obligației legale de întreținere, întrucât atât mijloacele debitorului se pot schimba, cât și nevoia creditorului. În consecință, atunci când apar schimbări în elementele de mai sus, cuantumul întreținerii poate fi schimbat.

Așadar, dacă se ivește vreo schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de judecată poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate stabili încetarea acesteia. Este important să menționăm că legea prevede două condiții cumulative pentru a fi modificată pensia de întreținere, nu alternative, astfel cum am arătat mai sus.

6. Încetarea pensiei de întreținere

Întreținerea va dispărea atunci când:

  1. Are loc desființarea, desfacerea sau încetarea căsătoriei;
  2. Dispare starea de nevoie a celui îndreptățit la întreținere sau dispar mijloacele debitorului obligației de întreținere;
  3. Fostul soț îndreptățit la întreținere se recăsătorește;
  4. Încetează sau e lovită de nulitate adopția;
  5. Are loc decesul creditorului sau debitorului întreținerii, cu excepția situației în care legea prevede că întreținerea continuă a fi datorată de către moștenitorii debitorului;
  6. Creditorul săvârșește o faptă gravă împotriva debitorului;
  7. Expiră termenul pentru care obligația de întreținere a fost stabilită de lege;

7. Data de la care se datorează pensia de întreținere

Regula generală este că pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată, indiferent de momentul la care se va pronunța hotărârea judecătorească. Aceeași regulă se aplică și în situația în care se solicită majorarea, micșorarea sau încetarea obligației de întreținere.

Prin excepție, pensia de întreținere poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară formulării cererii de chemare în judecată, mai exact atunci când introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!